Iron Butterfly

 

     Iron Butterfly: Povestea uneia dintre primele trupe legendare ale rockului psihedelic

      Iron Butterfly s-a format pentru prima dată în 1966, în San Diego, California. Membrii fondatori au fost Doug Ingle (vocal și orgă), Jack Pinney (tobe), Greg Willis (bas) și Danny Weis (chitară). La scurt timp după înființare, Darryl DeLoach s-a alăturat trupei ca vocalist și percuționist la tamburină. În vara aceluiași an, după mutarea trupei la Los Angeles, Jerry Penrod l-a înlocuit pe Willis, iar Pinney a părăsit formația pentru a se întoarce la studii. Bruce Morse a preluat tobele, dar în cele din urmă Ron Bushy a devenit toboșarul permanent al trupei.

      Un concert la clubul Bido Lito's din Hollywood le-a deschis ușile pentru apariții regulate la Galaxy Club și Whisky a Go Go, locuri de prestigiu în scena muzicală locală. Succesul concertelor le-a adus un contract cu Atco Records, iar în vara lui 1967 au înregistrat primul album, "Heavy". Totuși, după finalizarea înregistrărilor, toți membrii, cu excepția lui Ingle și Bushy, au părăsit trupa. Înlocuirile au venit rapid: Lee Dorman la bas și Erik Brann, un chitarist de doar 17 ani.

   Ascensiunea și succesul monumental

      Pe 27 mai 1968, Iron Butterfly a înregistrat cel de-al doilea album la Ultrasonic Studios din Hempstead, New York. Doar câteva săptămâni mai târziu, au lansat legendarul "In-A-Gadda-Da-Vida", care a urcat pe locul 4 în topul Billboard 200 pe 7 septembrie. Titlul piesei principale, care ocupa toată partea a doua a LP-ului și dura 17 minute, a devenit rapid faimos. Solo-ul de tobe al lui Ron Bushy de două minute și jumătate a fost unul dintre punctele culminante ale piesei. Potrivit lui Bushy, titlul provine dintr-o versiune distorsionată a frazei „In The Garden of Eden”, după ce Doug Ingle a compus piesa sub influența unui galon de vin Red Mountain.

      "In-A-Gadda-Da-Vida" a devenit un simbol al rockului progresiv, marcând o eră a pieselor extinse și improvizațiilor. Albumul a fost primul disc de platină din industria muzicală americană, vânzând peste patru milioane de exemplare. Conținea toate elementele dorite de fanii rockului: pasaje de orgă cu influențe orientale, chitare stridente și solo-uri impresionante de tobe. O versiune prescurtată a piesei a ajuns pe locul 30 în Billboard Hot 100 în toamna lui 1968.

   Dezintegrarea și reformările repetate

      După succesul imens al albumului "In-A-Gadda-Da-Vida", următorul LP, "Ball", a avut un impact mai mic, deși era o colecție superioară de piese. Erik Braunn a părăsit trupa după un album live slab primit, fiind înlocuit de Larry 'Rhino' Rheinhart și Mike Pinera. Totuși, popularitatea trupei a scăzut. Albumul "Metamorphosis" a fost înregistrat în condiții de dezintegrare internă, iar în 1971 Iron Butterfly s-a destrămat.

      În mijlocul anilor ’70, trupa s-a reunit cu Ron Bushy și Erik Brann alături de Phil Kramer la bas și Howard Reitzes, dar albumele lansate au fost dezamăgitoare. O tentativă de reuniune în 1978 s-a încheiat tragic, când basistul Keith Ian Ellis a fost găsit mort în Germania.

   Tragedii și amintiri

      În 1988, membrii originali ai trupei s-au reunit pentru aniversarea a 40 de ani de la înființarea Atlantic Records, cântând pe scena Madison Square Garden alături de alte nume legendare. În 1995, Phil Kramer a dispărut în mod misterios, un caz ce a devenit subiect pentru emisiuni precum Unsolved Mysteries. Corpul său a fost găsit patru ani mai târziu.

      Iron Butterfly a continuat să se reunească sporadic. În 2003, Erik Braunn a murit la 52 de ani, iar în 2012, Lee Dorman a încetat din viață. Ultima componență majoră din 2020 îl includea pe Ron Bushy, care a pierdut lupta cu cancerul în 2021. Doug Ingle a murit în 2024, lăsând în urmă o moștenire imensă pentru muzica rock.

   Moștenirea Iron Butterfly

      Iron Butterfly rămâne o forță definitorie în istoria muzicii rock. De la pionieratul pieselor lungi la inovațiile instrumentale, trupa a influențat generații de artiști și a demonstrat rezistență prin numeroasele sale reveniri. Albumul "In-A-Gadda-Da-Vida" continuă să fie o piatră de hotar a muzicii psihedelice, un testament al talentului și spiritului creativ neînfrânt.