Formarea uneia dintre cele mai emblematice trupe rock: The Doors
Anul 1965 a fost martorul unei reînîntâlniri artistice care avea să schimbe faţa muzicii rock pentru totdeauna. Jim Morrison şi Ray Manzarek, studenţi la Şcoala de film din Los Angeles, împărtăşeau o pasiune comună pentru muzică. Manzarek, un pianist clasic bine antrenat, a fost fascinat de poezia scrisă de Morrison, începând să combine versurile acestuia cu acorduri blues. Curând, cei doi s-au alăturat trupei de garage rock Rick & The Ravens, unde cântau fraţii lui Ray. Totuşi, viziunea lor muzicală avea să prindă viaţă cu adevărat odată cu cooptarea chitaristului Robby Krieger şi a bateristului John Densmore, care anterior făceau parte din trupa The Psychedelic Rangers.
Krieger, influenţat de blues-ul din Chicago şi de tehnica flamenco, a adus un stil unic, iar Densmore, un pasionat de jazz şi de John Coltrane, a contribuit cu o abordare ritmică rafinată. Alegerea numelui trupei, The Doors, a fost inspirată de poetul William Blake: „Când porţile percepţiei sunt curăţate, lucrurile vor apărea omului aśa cum sunt ele … infinite”. De asemenea, Aldous Huxley a preluat această idee pentru cartea sa despre experienţele cu mescalină, The Doors of Perception, o lectură care l-a influenţat profund pe Morrison.
Ascensiunea pe scena muzicală
După un an de repetiţii intense şi compoziţii originale, The Doors au obţinut spectacole pe celebrul Sunset Strip şi o rezidenţă la Whisky a Go Go. În 1966, îşi împărţeau scena cu trupe de renume precum The Byrds şi Them, trupa lui Van Morrison, cu care Jim a legat o prietenie bazată pe pasiunea comună pentru blues.
Spectacolele timpurii au fost caracterizate de timiditatea lui Morrison, care cânta cu spatele la public. Curând, comportamentul său scenic s-a transformat radical, împins de influenţa psihotropelor, afişând o prezenţă electrizantă şi provocatoare. Utiliza microfonul ca simbol falic şi cultiva o imagine de star rock controversat.
Arthur Lee, liderul trupei Love, a recomandat performanţele lor lui Jac Holzman, fondatorul Elektra Records. Competiţia pentru semnarea unui contract era acerbă, implicând nume precum Frank Zappa şi Columbia Records. Holzman a câştigat pariul, iar rezultatul a fost debutul albumului The Doors în ianuarie 1967.
Succesul exploziv şi controversele
Primul single, „Break On Through (To the Other Side)”, a avut un impact modest, dar odată cu lansarea „Light My Fire”, trupa a explodat pe scena internaţională, ajungând pe primul loc în topurile americane. Albumul de debut a devenit un best-seller timp de 104 săptămâni. Următoarele hituri, „People Are Strange” şi „Love Me Two Times”, au consolidat statutul de legendă.
Morrison şi-a cultivat o imagine de rebel nonconformist, cu apariţii înglădite în piele, pozând pentru reviste de tineret. Comportamentul său provocator a dus la arestări, inclusiv pentru acuzaţii de indecenţă publică, în urma unui concert infam.
Apusul unei legende
După al treilea album, Morrison a devenit tot mai distant faţă de rolul de solist, fiind afectat de probleme legale şi dependenţe. În martie 1971, s-a mutat în Paris alături de prietena sa Pamela Courson. La 3 iulie 1971, la doar 27 de ani, a fost găsit mort în cadă, cauza oficială rămânând necunoscută din lipsa unei autopsii.
Fără Morrison, The Doors au continuat pentru o scurtă perioadă, dar s-au destrămat în 1973. Moştenirea lor muzicală a fost perpetuată prin numeroase relansări şi un flux continuu de material live, incluzând albume remasterizate şi seturi de colecţie.
Revivalul post-mortem
Filmul lui Oliver Stone din 1991, cu Val Kilmer în rolul lui Morrison, a reînspământat interesul pentru The Doors. Albumele live şi reeditările au continuat să fie lansate, consolidând statutul trupei în istoria rock-ului. Absolutely Live şi ediţii speciale precum The Doors Live In New York sau The Doors: 50th Anniversary Deluxe Edition au captat imaginaţia noilor generaţii.
Pierderea lui Manzarek şi reconcilierea
Ray Manzarek, cofondator al trupei, a murit în 2013, dar moştenirea sa a fost celebrată prin concerte omagiale. Reconcilierea dintre Densmore şi Krieger a adus speranţa unei alinieri a spiritelor, chiar dacă reuniunea completă a trupei nu mai era posibilă.
_(cropped).png)
The Doors reprezintă mai mult decât o simplă trupă rock. Este o viziune îndrazneaţă, o explorare poetică şi spirituală care a depăşit limitele muzicii populare, redefinind percepţiile artistice pentru generaţii întregi.