Alan Freed: Pionierul care a dat numele Rock and Roll-ului
Alan Freed, cunoscut drept una dintre cele mai influente figuri din istoria muzicii moderne, s-a născut sub numele de Albert James Freed pe 21 decembrie 1921 în Johnstown, Pennsylvania. Încă din anii de liceu, Freed și-a arătat interesul pentru muzică, cântând la trombon în trupa de jazz The Sultans of Swing. După ce a intrat la facultate, pasiunea sa pentru radiodifuziune a început să prindă contur, iar în 1942 și-a obținut primul loc de muncă în radio la postul WKST din New Castle, Pennsylvania. În anul următor, a devenit crainic sportiv la WKBN în Youngstown, Ohio, iar în 1945 a făcut tranziția către WAKR în Akron, Ohio, unde a câștigat popularitate difuzând jazz fierbinte și piese pop.
Ascensiunea către celebritate
În 1949, Freed și-a continuat cariera la WXEL-TV din Cleveland, iar apoi a trecut la WJW Radio. Aici a avut loc momentul de cotitură al carierei sale. În colaborare cu Leo Mintz, proprietarul unui magazin local de discuri, Freed a început să prezinte un program dedicat muzicii Rhythm & Blues. Pe 11 iulie 1951, sub pseudonimul „Moondog”, a debutat pe post cu acest format. Ceea ce era inovator la acea vreme era că Freed difuza muzică R&B unui public format în mare parte din adolescenți albi, lucru care a atras rapid atenția și entuziasmul tineretului.
Un detaliu faimos din cariera sa timpurie este modul în care își alegea piesele pentru emisiuni. Aștepta până la 1:00 dimineața, când presupunea că managerul stației dormea, pentru a difuza melodii pe care le considera potrivite, chiar dacă acestea nu erau aprobate oficial. În industria muzicală a anilor ’50, era obișnuit ca artiști albi să reinterpreteze piesele cântate inițial de muzicieni de culoare. Freed, însă, refuza categoric să difuzeze aceste versiuni, câștigându-și astfel numeroși dușmani.
„Rock and Roll”: Un nou limbaj muzical
Alan Freed este deseori creditat cu inventarea termenului „rock and roll” pentru a descrie muzica Rhythm & Blues pe care o difuza. Deși expresia era deja folosită în comunitatea afro-americană pentru a desemna dansul sau chiar actul sexual, Freed a transformat-o în eticheta unui nou gen muzical. Publicul său a adoptat rapid termenul, iar în 1952, Freed a organizat primul său concert major: Moondog Coronation Ball la Cleveland Arena. Evenimentul a atras 25.000 de fani, deși capacitatea sălii era de doar 10.000, ceea ce a dus la un haos generalizat.
Succesul național și controversele
În 1954, Freed s-a mutat la WINS Radio în New York, unde a început să promoveze artiști de culoare sub umbrela noului gen rock 'n' roll. Succesul său a atins apogeul în 1957, când a semnat un contract de 29.000 de dolari pe zi cu Paramount Studios pentru filmul Don't Knock the Rock. Cu vedete precum Bill Haley and His Comets și Little Richard, filmul a devenit un simbol al culturii adolescentine a vremii.
Totuși, popularitatea sa a venit cu un preț. În 1958, după violențele izbucnite în afara Boston Arena în urma unui spectacol organizat de Freed, acesta a fost acuzat de instigare la revoltă. Deși acuzațiile au fost retrase, reputația sa a avut de suferit.
Căderea: Scandalul Payola
Problemele legale ale lui Alan Freed au culminat în 1959, când a fost implicat în scandalul „Payola”. Termenul se referă la practica ilegală de a accepta bani pentru promovarea anumitor discuri. Deși Freed a susținut că plățile primite erau pentru consultanță, nu pentru difuzare, refuzul său de a semna o declarație de nevinovăție l-a costat scump: a fost concediat de la toate posturile de radio și televiziune unde lucra.
Declinația finală
În 1962, Freed a pledat vinovat la 26 de capete de acuzare pentru mită comercială, primind o amendă și o pedeapsă cu suspendare. Cariera sa era însă deja ruinată. Izolat și învins, s-a mutat în Palm Springs, California, unde a trăit în sărăcie. În 1964, a fost acuzat și de evaziune fiscală. Grav bolnav, Freed a murit pe 20 ianuarie 1965, la doar 43 de ani, din cauza uremiei și cirozei hepatice.
Moștenirea
Deși viața sa a fost marcată de controverse, impactul lui Alan Freed asupra muzicii este incontestabil. În 1978, filmul American Hot Wax a dramatizat povestea lui Freed, capturând spiritul epocii rock and roll. Cartea Big Beat Heat de John A. Jackson explorează contribuțiile sale istorice și influența sa durabilă.
Freed a fost inclus în Rock and Roll Hall of Fame în 1986 și a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame în 1991. Povestea sa rămâne un exemplu clasic de pionierat, pasiune și riscuri care au modelat un întreg curent cultural.